Noaptea era neagra si mohotarata , noapte de toamna , trista si inabusitoare . Pomii prin gradina dardaiau cutremurati de frig , ca niste glasuri plangacioase si ostenite....
Ea statea acolo, tinandu-si mainile atat de fin modelate , in timp ce ochii ei tulburaturi de frumosi ii fixau pe cei ai fratelui ei, un suflet intr-un patut sclipitor ...Statea acolo dormind cu piciorusele si manutele atarnand .... Avea un glas catifelat , gingas, placut, iar sunetul lui era deosebit de prietenos.... Ea era sensibila si desteapta , iar majoritatea timpului si-l petrecea cu fratele ei......Mama nu aveau...ii parasise de mult iar tatal murise cand erau mici deci... nu se mai aveau decat unul pe celalalt. Ea considera viata un dar nemarginit iar faptul ca avea un frate o facea si mai fericita ...
Intr-o zi pe cand ea si fratele ei rataceau prin padure urmarind trecatorii... apar Ei ,simtind ca e ceva in neregula bebelusul incepe sa planga, ea fuge, lacrimile curgand pe obraji si ramanand in urma ...Isi spunea ca s-a terminat ...credea ca nu va mai vedea ziua de maine ...apoi vine El o trage spre el iar ea tipa ...ii pune mana la gura si ii spune ca totul va fi bine. O duce intr-o casa unde plutea o adiere de liniste ..liniste mormantala
Trecura anii ea incepuse sa il indrageasca pe el chiar prea mult . El stia ca nu putea rezista farmecelor ei ..
Iubea ochii ei negri , misteriosi ce aveau o vraja care il atragea
Iubea seninatatea ei
Iubea felul in care ingrija copilul
Iubea miscare continua a buzelor ei...
Iar intr-o zi a decis sa vorbeasca cu ea..Departe catre sfarsitul dealului strabatut de lumina soarelui statea ea leganand faptura pe care o tinea in brate ...Vru sa ii vorbeasca dar fu vrajit de lumina ce o inconjura...Totusi vorbi cu ea.... Inca stand si privind norii ce pluteau ca niste fluturii albi ... Viata lor lunga ce avea sa cunoasca mii de ispite incepea . Totusi impreuna .
